Ai încercat vreodată să ascunzi gunoiul sub pat pentru că tocmai sunau musafirii la ușă? Sau, ai încercat să pari interesat la un curs la care de fapt te plictiseai de moarte ? Ai vopsit vreodată din comoditate gardul metalic ruginit fără a-l curăța mai întâi? Hmm… Vrem să facem impresie bună chiar dacă uneori realitatea nu e întotdeauna așa!

În pasajul din Genesa (38) în care Iuda spune aceste cuvinte: ”Să nu ne facem de râs”, ajungem să înțelegem că de fapt acesta nu era interesat atât de mult de curăția lui înaintea Domnului și a oamenilor, pe cât era de interesat de a nu i se face cunoscut păcatul său cu nora sa, Tamar, cu care a păcătuit crezând că e o prostituată (de parcă asta ar fi făcut lucrurile mai puțin grave!). Iuda, așadar, nu era interesat nicidecum de rezolvarea păcatului, ci doar de ascunderea acestuia. El îi promisese, drept răsplată, un ied în dar femeii misterioase cu care a păcătuit. Femeia însă, cu puțină șiretenie sau istețime (nici nu știu cum să îi zic) i-a cerut acestuia câteva obiecte personale drept garanție, până îi va aduce iedulș ea i-a cerut lanțul de la gât și toiagul. Obiectele acestea aveau să fie date înapoi la momentul stabilit, în schimbul iedului.  Doar că, momentul schimbului vine, însă femeia nu  mai e de găsit. Ce e de făcut? Iuda suspină, și apoi spune cu prea multă ușurință: œ”Țină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta și n-ai găsit-o.”  Ce om cinstit și mărinimos! Și mai ales ce mult ține el la reputația lui! Nu cumva să ne facem de râs! Citind următoarele versete (24-26) înțelegem că nu e de ajuns să ascunzi păcatul pentru a nu te face de râs.  Învățăm că păcatul nerezolvat iese repede la iveală.

Oare ce ne preocupă cu adevărat? Să trăim curat înaintea oamenilor sau să ascundem păcatul de fața oamenilor? Și oare care din cele două înseamnă să fii o bună mărturie? Apărăm o reputație șubredă în fața oamenilor sau o relație profundă cu Dumnezeu?

Ce e de făcut dacă vreau să îmi clădesc o reputație adevărată? Ei bine, așa ceva nu se poate clădi încercând să îi faci pe oameni să creadă că tu nu ai greșit niciodată ci, rezolvând păcatul dintre tine și Dumnezeu (iar dacă este cazul, după aceea, între tine și cei lezați de păcatul tău). Nu vreau să sugerez că trebuie să îți expui păcatele și greșelile în fața tuturor, ci mai degrabă sugerez că e prioritară relația cu Dumnezeu. Binecuvântarea Domnului e mult mai importantă decât aprecierea oamenilor. Nu e ușor să pierzi aprecierea oamenilor, dar a pierde binecuvântarea Domnului, aceasta este o adevărată catastrofă.

Prioritatea a fost și rămâne aceeași și astăzi: curăță mai întâi partea dinăuntru a blidului și bineînțeles, nu o uita pe cea de dinafară! Să nu uităm:œ”Cine își ascunde fărădelegile nu propășește, dar cine le mărturisește și se lasă de ele căpătă îndurare. ” – (Prov.28:13)

Să trăim așa încât să nu ne facem de râs!

Sorin Ignat



Vezi mai multe articolele publicate de >>> <<<

2 comentarii

  1. Multumim pentru punctarea unor adevaruri atat de puternice si de actuale.

  2. Am adaugat site-ul vostru pe pagina bisericii Bethel din Zurich
    http://www.bisericabethel.ch

    E in regula? Sa fiti binecuvantati in continuare .Aveti un site tare frumos( si serios).

Spune părerea ta!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Toate comentariile sunt filtrate de echipa site-ului.
Vă rugăm completaţi numele şi e-mail-ul, altfel comentariile nu vor fi aprobate.
Comentariul dumneavoastră va fi vizibil doar după o scurtă perioadă de timp.
Vă mulţumim pentru înţelegere!