Numele reprezintă un cuvânt sau un grup de cuvinte prin care arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru.

Din vechime, fiecare om are un nume al lui. Dar pentru că numărul oamenilor de pe pământ a crescut extrem de mult, de câteva sute de ani se folosesc mai multe nume, nu ca în vremea patriarhilor. Astfel, azi avem prenumele (numele mic, cel prin care ne strigăm unii pe alţii) şi avem numele de familie (care se transmite de la părinţi la copii şi îl poartă toţi membri unei familii).

Astfel înţelegem că Numele a fost dintotdeauna important pentru om. Unul sau două nume proprii plus numele de familie, constituie de regulă o identificare unică. Numele vorbeşte apoi despre predecesorii noştri, despre arborele nostru genealogic: pentru unii motiv de mândrie, pentru alţii o cruce. În unele ţări este foarte scurt (în Indonezia) în timp ce în alte ţări este foarte lung (Portugalia). Cu unele excepţii (exemplu China, unde cu secole în urmă părţi din nume se schimbau periodic), numele pe care îl avem, îl purtăm întreaga viaţă. Este o parte din noi. Ne identifică şi se identifică cu noi. Este sunetul la care noi reacţionăm. Oridecîte ori numele nostru este pomenit undeva reacţionăm şi ne bucurăm într-un fel sau altul.

Sărbătoarea Naşterii Domnului Isus Cristos ne aduce aminte că există un singur NUME important – numele Lui. Atunci când se naşte un copil părinţii cugetă multă vreme cu privire la ce nume să-i pună şi scotocesc enorm de mult până dau peste un nume care să le placă pentru copilul lor. Iosif şi Maria însă nu au avut dreptul de a alege un nume pentru Pruncul care urma să se nască. Un înger de al lui Dumnezeu i-a instruit în domeniul acesta:

’’Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul lui de păcatele Sale.’’ (Matei 1:21)

Acest Nume al Fiului lui Dumnezeu înseamnă Iehova mântuieşte şi vorbeşte despre lucrarea pe care a venit El să o facă pe pământ. El este Mielul care a fost junghiat şi a răscumpărat cu sângele Său oameni din orice seminţie a pământului (Apoc. 5:9). În vreme ce oamenii se nasc să trăiască, Cristos Domnul s-a născut să moară. El S-a întrupat ca să poată muri (un duh nu poate fi pus pe cruce, nu poate fi ucis cu niciun chip, ci este veşnic). Oridecâte ori Îi rostim Numele, de fapt vorbim despre lucrarea Sa de ispăşire a păcatelor noastre, a păcatelor poporului Lui! Popoarele lumii vor cădea, dar poporul Lui va rămâne în picioare şi va fi dus în slava cerească pentru că este răscumpărat de El.

În zilele de sărbătoare care urmează îţi doresc să te gândeşti mai mult la Numele Lui glorios şi să nu uiţi că în veşnicie acest Nume va fi pe fruntea celor mântuiţi (Apoc. 22:4). Numele Lui trebuie să ne inspire la închinare, la sfinţire şi la creştere spirituală! De asemenea, cei ce Îl slujesc pe Domnul, trebuie să nu uite că aceasta este o onoare şi că scopul slujirii lor nu este să îşi facă ei un nume (o reputaţie), ci să înalţe Numele Lui. Slujeşte cu dedicare de aceste sărbători, dar slujeşte în aşa fel încât oamenii să laude Numele Domnului şi nu pe al tău! Fie ca în luna aceasta, Numele Lui să adune cât mai multă slavă!

Păstor,
Ciprian M. Ardelean



Vezi mai multe articolele publicate de >>> <<<

Spune părerea ta!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Toate comentariile sunt filtrate de echipa site-ului.
Vă rugăm completaţi numele şi e-mail-ul, altfel comentariile nu vor fi aprobate.
Comentariul dumneavoastră va fi vizibil doar după o scurtă perioadă de timp.
Vă mulţumim pentru înţelegere!