|
Sep
25
|
aş vrea să fiu mai zâmbăreaţă,
sa Te servesc mai cu iubire,
să nu fiu aşa certăreaţă,
să Te iubesc cu dăruire…
Domnul meu,
drag Mântuitor,
am un mare ‘eu’,
dar mai mare de Cer dor,
aşa că renunţ la lume,
renunţ la tot ce aici mă ţine
pentru ca să fiu odată cu Tine,
pentru ca să am un veşnic Nume…
Tu, Cel ce-ai înviat,
ce m-ai spălat
şi m-ai atins cu drag,
deşi de lepră sufeream,
ai ştiut că pot fi mag,
ai ştiut că doar rănită eram..
ai crezut in mine,
m-ai ridicat cu iubire,
m-ai strâns uşor la piept,
m-ai pus pe drumul drept..
ai lăsat un Rai întreg
ca să te ocupi de-un jeg
şi să mă faci diamant,
să nu mă pierd în neant!…
Te iubesc! Te iubesc!
doar prin Tine trăiesc!
stau plecată acuma,
mă rog, Te caut, Iţi şoptesc..
astept smerită cununa
c-apoi tot Ţie să o dăruiesc
pentru tot ce-ai indurat
ca să fiu fără păcat,
pentru iubirea-Ţi minunată
prin care am ajuns sa-Ţi spun ‘Tată’…
Posturi asemănătoare:
Un răspuns la “ZâMbEt VeŞnIc”
Părerea ta contează! (scrie-o mai jos)
ATENŢIE!
Din motive de securitate şi nu numai, toate comentariile sunt filtrate de echipa site-ului.Din această cauză, comentariul dumneavoastră va fi vizibil doar după o scurtă perioadă de timp.
Vă mulţumim pentru înţelegere!






(Nici un vot încă)




July 12th, 2010 at 10:32 PM
frumos:)