ZâMbEt VeŞnIc

aş vrea să fiu mai zâmbăreaţă,

sa Te servesc mai cu iubire,

să nu fiu aşa certăreaţă,

să Te iubesc cu dăruire…

Domnul meu,

drag Mântuitor,

am un mare ‘eu’,

dar mai mare de Cer dor,

aşa că renunţ la lume,

renunţ la tot ce aici mă ţine

pentru ca să fiu odată cu Tine,

pentru ca să am un veşnic Nume…

Tu, Cel ce-ai înviat,

ce m-ai spălat

şi m-ai atins cu drag,

deşi de lepră sufeream,

ai ştiut că pot fi mag,

ai ştiut că doar rănită eram..

ai crezut in mine,

m-ai ridicat cu iubire,

m-ai strâns uşor la piept,

m-ai pus pe drumul drept..

ai lăsat un Rai întreg

ca să te ocupi de-un jeg

şi să mă faci diamant,

să nu mă pierd în neant!…

Te iubesc! Te iubesc!

doar prin Tine trăiesc!

stau plecată acuma,

mă rog, Te caut, Iţi şoptesc..

astept smerită cununa

c-apoi tot Ţie să o dăruiesc

pentru tot ce-ai indurat

ca să fiu fără păcat,

pentru iubirea-Ţi minunată

prin care am ajuns sa-Ţi spun ‘Tată’…