Mi s-a răvăşit în gene somnul,
Fuge visul undeva-n departe
Arde răsăritul, vine Domnul,
Vine Domnul să ne ia din moarte.

Munţii se desfac în coji de nucă,
Suflă vântul dezgolind copacii,
Strigă noaptea gata să se ducă
De durere ţipă-n câmpuri macii.

Ploaia bate cu furie-n geamuri,
Răsăritul arde vâlvătaie,
Mâinile mi se preschimbă-n ramuri
Agăţate-n colţuri de odaie.

Pe genunchi furtuna ne trânteşte
Semn înfricoşat pe nori apare
Pune, Doamne, semnul Tău de peşte
Să ne scape din necazul mare.

Ţine-mi, Doamne, inima-n credinţă
Tot pământul se scufundă, iată
Toţi se-ascund şi gem de neputinţă
Ţine-mi, Doamne, inima curată!

Vai şi vai, cad stele din genune,
Curge luna  sânge peste sânge,
Soarele e negru de tăciune
Lacrimi nu-s …doar ochiul Tău mai plânge.



Vezi mai multe articolele publicate de >>> <<<

3 comentarii

  1. Domnul sa va binecuvinteze! Imi place f. mult poezia dvs.! Domnul sa va dea har in continuare!

  2. Foarte frumoasa poezie. Domnul sa va binecuvinteze, iar Duhul Sfant sa va inspire mai mult!

  3. 1-minunata ideia de a publica poizi. 2- frumoase sint toate. Domnul si Duhul sa-i inspire pe toti. ma bucur ca sint azi si tineri care fac cinste numelui de crestin. sa lumineze fata Domnului peste ei si corturile lor. mergeti inainte nu va lasati. succes

Spune părerea ta!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Toate comentariile sunt filtrate de echipa site-ului.
Vă rugăm completaţi numele şi e-mail-ul, altfel comentariile nu vor fi aprobate.
Comentariul dumneavoastră va fi vizibil doar după o scurtă perioadă de timp.
Vă mulţumim pentru înţelegere!

*