Timpul

Cu teamă în suflet şi ochii spre ceas,
Mă-ntreb din viaţă cât timp a rămas.
Căci zboară secunde şi anii mei trec,
Apare şi clipa când eu am să plec.

Timpul zboară cu paşii lui mari,
Pe toţi îi grăbeşte: şi pe cei tari!
Nu pot ca să-l ţin, să-l dau înapoi,
Rămân doar cu dorul şi ochii mei goi.

Timpul îmi fură speranţe şi vise
Şi-mi lasă doar goluri şi lucruri promise.
Îmi ia pe cei dragi şi-i duce departe,
Căci timpul te cerne şi te împarte.

Timpul te face s-arăţi mai ciudat,
Să vezi cum de mulţi tu eşti furat,
El îţi arată pe cei ce-s aproape,
Cine vorbeşte sau face şi fapte.

Timpul te duce departe de-ai tăi,
Te duce prin lume la oamenii răi,
Te-ntoarce şi-acasă din lupta cea cruntă
Cu anii pierduţi şi inima frântă.

Timpul e cel ce-ţi spune că-i gata,
A venit clipa să-ţi iei tu răsplata.
Trece şi timpul, scăpa-vom de el,
Acolo sus nu va fi defel.

Scăpa-vei de timp când sus vei pleca,
Acolo nimic nu te va ţinea,
Acolo vei sta cu Domnul tău drag,
Dar astăzi fii tare şi-aşteaptă-L în prag!