Acum, în ceas de seară,
Eu plâng ‘naintea Ta,
Te rog ascultă-mi ruga,
Singur nu mă lăsa.

Străbat viaţa-acesta
De plânset şi de chin,
Sperând că măcar mâine
Cerul va fi senin.

Credeam că va fi soare,
Aşteptam să văd flori,
În drumul meu primit-am
Doar lacrimi şi noroi.

Sunt pelerin sub soare,
Străin fără vreun rost,
O adiere-n zare
Iar Tu? … eşti un Colos.

Am obosit pe cale
Şi crucea-mi pare grea,
Doresc s-o las deoparte,
Să mă despart de ea.

Mai am doar o dorinţă
Şi-o-aduc în faţa Ta:
Te rog, o, Sfinte Tată
Să mă primeşti în cer în slava Ta.



Vezi mai multe articolele publicate de >>> <<<

3 comentarii

  1. E foarte frumoasa poezia …Domnul sa binecuvinteze persoana care a scris-o :-)

  2. “In cer pe flori nu poti fi dus cand alti s-au luptat si pentru Regele Isus chiar viata ei si-au dat…” mergi inainte caci nu este drum inapoi,mergi cu Isus,El te va ajuta…fii binecuvantat!!!

  3. Vreau sa va spun ca aceasta poezie m-a marcat pe mine personal. Domnul sa va binecuvanteze cu har si pace ca sa-L puteti sluji in continuare…:D

Spune părerea ta!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Toate comentariile sunt filtrate de echipa site-ului.
Vă rugăm completaţi numele şi e-mail-ul, altfel comentariile nu vor fi aprobate.
Comentariul dumneavoastră va fi vizibil doar după o scurtă perioadă de timp.
Vă mulţumim pentru înţelegere!

*