Mă mint că totul merge bine,
Dar ştiu că nu e chiar aşa,
Căci încă sunt păcate-n mine
Ce îmi robesc viaţa mea.

Mi-e greu, iar cerul e închis
Prea mult s-o duc nu voi putea
Atâte-am spus şi am promis,
Dar am ştiut că voi cădea.

Să pot să lupt – să mă ridic
E dorul din inima mea;
Dar stau cu frică – am să pic
Când va veni ispita grea.

Nu pot să dorm, să cânt, să văd
Cum fac ceilalţi din jurul meu;
Nimic nu-i bun.. în ce să cred?
Când toţi spun bun la ce e rău.

Acum e timpul de apoi,
Deloc în urmă nu privesc
Căci viaţa mea e-n plin război
Şi-ncet spre moarte eu păşesc.



Vezi mai multe articolele publicate de >>> <<<

5 comentarii

  1. imi place poezia asta, tibule’ :D

  2. Din pacate asta e poezia multor crestini din ziua de azi, Doamne ai mila de sufletele slabite.

  3. O, Doamne, ai mila de noi…sunt atatea lupte, atatea ispite, atatea ocazii, pe care le ratam de multe ori…dar slava Domnului ca inca usa harului este deschisa…Doamne iti multumim pentru DARUL minunat pe care ni L-ai facut!

  4. este foarte adevarat ce zici in poezie multa lume se amageste singura din pricina pacatului

  5. Frumoasa poezie…Domnul sa te binecuvinteze!!!!

Spune părerea ta!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Toate comentariile sunt filtrate de echipa site-ului.
Vă rugăm completaţi numele şi e-mail-ul, altfel comentariile nu vor fi aprobate.
Comentariul dumneavoastră va fi vizibil doar după o scurtă perioadă de timp.
Vă mulţumim pentru înţelegere!

*