Comoara mea – Cerul

În toată nebunia-acestei lumi,
În freamătul ciudat  din jurul meu,
Azi…m-am oprit o clipă şi am stat
Jos pe genunchi…doar eu şi Dumnezeu.

El…Alfa si Omega,
El…Mielul Sfânt ce-a fost junghiat,
Eu…praful de pe cumpănă
Ce-atât de lesne este spulberat.

Şi copleşit am fost de a Sa Slavă
De dragostea şi îndurarea Sa
Şi-am înţeles că singurul meu drept
Cu sânge-a fost plătit…pe Golgota.

Căci nici un merit nu am…
Şi doar prin Har trăiesc,
Prin Har am fost salvat,
Prin Har pot să iubesc.

Şi-atins de-a Sa putere,
Uimit de Slava Sa,
Mi-a spus:,,De ai avere,
Aceea este Crucea!

Comori de crezi că ai,
Acelea sunt iertarea şi mila Mea din Rai
Iubirea şi speranţa şi Harul meu Divin
Acela ce te face din rob netrebnic…fiu!

Priveşte’n jurul tău!
Tu pentru ce te zbaţi?
Ce nu e de la Mine,e doar deşertăciune
E picur din ocean…cenuşă din cărbune

Zadarnic este tot ce nu e pentru Cer
În goana-acestei lumi,atâţia oameni pier…
Dar toate-acestea ard şi va rămâne scrum
Şi tot ce-ai adunat,va dispărea în fum…

Deci cântăreşte bine! Căci iată vin curând!
Şi-or sta la judecată,popoare,rând pe rând
Lucrează pentru Mine,predă-te pentru Cer
Si lasă-n spate lumea cu lucruri care pier!”

-AMIN-