Semne de întrebare se joacă prin mintea mea şi nu mă mai lasă în pace, să mă odihnesc. Măcar pentru un minut.

Vine Crăciunul…ştii? Sau…abia când vezi aglomeraţie şi globuri şi un 24.12. scris pe ceasul electronic din centrul oraşului îţi aminteşti de sărbătoarea lui…cui?

Te-am zărit azi. Erai prea grăbit…şi totuşi, nu ai uitat să îţi admiri silueta într-o vitrină de magazin. Da, mi-am dat seama că nu te uitai la vreo haină, ci doar îţi oglindeai trupul. Te-am urmărit toata ziua. Am aşteptat un moment liber să îţi pot vorbi, dar a fost imposibil. Tocmai de aceea m-am decis să îţi scriu.

Încep să mă întreb în mod serios dacă mai auzi. Sau mai vezi. Şi nu mă refer la alarma de la ceas, sunetul telefonului sau numărul troleului sau tramvaiului. Eşti bine? Te mai consideri om? Sau nu vrei să recunoşti că societatea te-a adus treptat la o condiţie pur sintetică…de robot?

Vreau să îţi spun o noutate…sau să îţi reamintesc că şi eu sunt om. Dar eu simt altfel şi percep lumea altfel. Cum? De când? Din momentul în care am aflat de venirea pe lume a unui copil sfânt.

Te-aş întreba mai întâi dacă tu ai fi în stare ca părinte să îţi laşi copilul să se nască într-o încăpere mică, cu scânduri distanţate prin care bate vântul, alături de nişte animale care nu emană un miros prea plăcut? Să-l aşezi într-un pătuţ făcut din scânduri tari, peste care ai pune paie…paie înţepătoare…şi cam incomode de altfel. Fără jucării…fără steluţe pe tavan, fără cutiuţe muzicale şi fără o pătură moale, moale…100% bumbac. Cam greu de crezut, nu?

Şi totuşi, istoria spune că un rege ar fi făcut asta. Ar fi renunţat la un palat luxos pentru fiul lui şi ar fi plănuit să se nască în acest mod cam…respingător. Eu, în calitate de rege, n-aş fi permis să se întâmple asta. M-aş fi pregătit cu luni înainte pentru momentul naşterii lui în cel mai mic detaliu. Mai ales pentru primul şi singurul meu fiu.

Dar logica omenească se pare că nu a coincis cu logica regelui. În mintea Sa El avea plănuit deja tot, iar naşterea într-un staul era exact perfect. Pentru că nu era vorba de un copil oarecare, ci un copil sacru. ..

Un copil ale cărui mâini mici aveau să dea vedere orbilor, să vindece oameni zdrobiti, să ridice oameni căzuţi în păcate, să liniştească marea înfuriată, să aducă învierea. Mâinile acestui copil aveau să fie mai târziu străpunse. Iar ochii? Ochii luminoşi…blânzi, frumoşi, sclipind a divin. Iar picioarele…ţesând un mers al dragostei pe drumurile înspre cei bolnavi, un mers al liniştii şi al credinţei pe marea învolburată aşteptându-l pe Petru, un mers al durerii spre Calvar.

Aş avea atât de multe să-ţi povestesc despre acest copil genial…Dar vreau să îti spun ce e mai important. La fiecare Crăciun, el invită persoane la ziua lui. Şi unii răspund invitaţiei, iar cei mai mulţi nu. Sunt prea ocupaţi să vină la aniversare.

Eu am decis să merg. Ştii ce am auzit că i-ar place să primească? Timp…devotament…dragoste sinceră. Crezi ca ai putea găsi aşa ceva?

Eu deja m-am gândit să îi dăruiesc toată viaţa mea. Să o las timid la iesle în cea mai mare linişte posibilă. Să nu cumva să îl trezesc. Viaţa mea…cu toate speranţele, eşecurile,bucuriile, frustrările, plăcerile, durerile, idealurile…planurile mele. Şi privind-o cu ochii Lui mici şi sclipitori, să râdă înfundat. Îmi va prinde viaţa în mâinile Lui mici, iar căldura lor sfântă mi-o va lumina. Iar Regele îmi va şopti la ureche încet: “E darul perfect pentru fiul meu…”

Nu ştiu cât din ce ţi-am spus crezi că e doar o poveste şi nimic mai mult sau câte din cuvintele mele eşti dispus să le crezi. Dar, dragă Omule, nu te poţi nega pe tine însuţi şi nu poţi să trăieşti în iluzia autosuficienţei tale la nesfârşit. Încetează să te mai complaci în starea în care te afli. Te rog…păşeşte pentru un moment în afara cercului închis şi efemer în care te trăieşti. Recunoaşte-ţi limitările şi măcar în sinea ta acceptă că fără naşterea acestui copil Sfânt ai fi rămas fără speranţă.



Vezi mai multe articolele publicate de >>> <<<

4 comentarii

  1. f faina..:)

  2. Roxana, fii binecuvantata ! :D
    Scrii foarte frumos si sunt sigura ca aceasta ‘scrisoare’ va atinge inimioara multor persoane! :)

  3. Domnul Isus Cristos sa va binecuvinteze si sa va
    dea intelepciune mai multa

    sa ne mai scrieti si sa recunostem caci El a murit pentru noi toti amin

  4. Domnul sa te binecuvinteze Roxana!!!Continua sa scri!!

Spune părerea ta!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Toate comentariile sunt filtrate de echipa site-ului.
Vă rugăm completaţi numele şi e-mail-ul, altfel comentariile nu vor fi aprobate.
Comentariul dumneavoastră va fi vizibil doar după o scurtă perioadă de timp.
Vă mulţumim pentru înţelegere!

*