- Cetate pe Munte - http://www.cetatepemunte.ro -

Umple golul din tine


Acest text face parte din concursul de meditaţii creştine 2010. Dacă ţi-a plăcut, votează-l. Pentru alte meditaţii din cadrul concursului click aici!

Privirea trecea dincolo de aparenţe, cercetam viaţa cu atâta curiozitate şi zâmbeam… Timpul trecea după cum voiam, iar soarele ne încălzea chipul plăpând de copii… Când am văzut-o prima oară, i-am râs vieţii în faţă şi tari, ca vitejii, am păşit curajoşi înainte. Dar timpul… timpul care ţinea cu noi dintotdeauna, parcă ne-a uitat şi brusc s-a întors împotriva noastră, iar noi speriaţi am început să alergăm… Soarele, acum nepăsător, năvălea peste noi şi tot mai iute cobora spre asfinţit. Anii au trecut. Noi, obosiţi, ne-am prăbuşit pe drum şi am înţeles că… pe calea noastră, poate demult, am pierdut ceva… Privim înapoi şi amintirile vin şuvoi, însă parcă, ne lipseşte ceva. Simţim că până nu aflăm misterul, nu putem avea pace. Unii cred că persoana după care tânjim e ceea ce avem nevoie, alţii caută averea, alţii distracţiile, iar alţii învăţătura… şi bucuroşi că am aflat răspunsul, iar alergăm. Şi găsim şi persoana iubită, şi distracţiile, şi averea, şi învăţătura… şi golul nostru persistă parcă tot mai mare, tot mai profund! Involuntar auzi strigătul sufletului tău şi realizezi de ce tânjeşte… un dor nestins vibrează în tine, pentru că sufletul tău vrea să se-ntoarcă acasă! Tot mai atras de veşnicia din care a luat fiinţă, tot mai mult atras de Cel care i-a dat viaţă! Acum îţi dai seama că acest gol nu poate fi umplut decât de Dumnezeu! Să nu priveşti cu teamă în jurul tău, când lumea spumegând de furie va urla ” De ce? De ce tocmai El? “.  De ce? Pentru că Însuşi El m-a iubit înainte de a cunoaşte Iubirea! Într-o lume sortită pieririi, alergând după deşărtăciuni, am aflat că există ceva mai presus de cuvinte… El, Veşnicia! M-a întocmit, m-a modelat şi m-a chemat pe nume! Şi astfel, setea sufletului meu s-a potolit… iar golul a fost umplut cu… Împlinirea!