Acest text face parte din concursul de meditaţii creştine 2010. Dacă ţi-a plăcut, votează-l. Pentru alte meditaţii din cadrul concursului click aici!

„Dacă credinţa ta nu te schimbă, ea nici nu te-a mântuit.” – James MacDonald

De multe ori văd oameni care se pocăiesc de viaţa lor, dar nu se lasă schimbaţi în totul de Duhul Sfânt. Se cere o naştere din nou, iar apoi o urmare firească ar fi o viaţa nouă, trăită în sfinţenie. Suntem eliberaţi de povara păcatelor noastre, dar uneori schimbăm aceasta într-o trăire uşoară şi ne permitem alunecări. „Să nu vă potriviţi chipului veacului acestuia, ci să vă prefaceţi (=schimbaţi), prin înnoirea minţii voastre, ca să puteţi deosebi bine voia lui Dumnezeu: cea bună,  plăcută şi desăvârşită.” Romani 12:2

Îmi plac începuturile noi pentru că ele presupun schimbarea a tot ceea ce ştiam, aveam sau făceam înainte. Te trezeşti deodată în faţa unui drum nou, nebătătorit poate, pe care trebuie să-l ’pavezi’ cumva pentru cei ce vor mai trece pe acolo. Pavel zice că trebuie să putem spune altora ca şi el „călcaţi pe urmele mele, întrucât şi eu calc pe urmele lui Hristos”. Şi cred că este esenţial să se vadă în noi viaţa lui Hristos. Să fim lumini aşezate la vedere. Pentru că şi o lumânare de-am fi, chiar un chibrit, în jurul nostru tot vom lumina măcar puţin. Încă nu s-a descoperit nicio metodă prin care întunericul să biruiască lumina. Trăirea noastră va produce o schimbare în cei din jur, dacă este una adevărată. Diavolul este un duşman învins şi prin toate ispitele pe care ni le pune înainte n-ar putea să oprească decât temporar planul lui Dumnezeu. Ca să aluneci de pe calea îngustă nu trebuie să faci nimic. Chiar nimic… şi te duci pe calea largă, crezând că merge şi aşa, pe lângă, dar aproape… Însă Dumnezeu zice „fiindcă eşti căldicel, nici rece, nici în clocot, am să te vărs din gura Mea.” Ne îngropăm în forme fără viaţă, crezând că nu trebuie să schimbăm nimic. Şi aşa uşor mergem înspre rutină…

Dar noi suntem „împreună lucrători cu Dumnezeu”. Şi-s multe de făcut în ogorul Domnului, iar lucrători puţini. Probabil pentru că în lucrarea Domnului se cere disponibilitate mare, schimbări multiple, renunţare de sine. Cât mai suntem dispuşi să schimbăm viaţa noastră aranjată şi comodă cu o viaţă plină de râvnă pentru Hristos? Mai avem noi dragostea dintâi? Sau am schimbat-o şi pe asta, ne-am plafonat şi trăim doar în virtutea inerţiei?

Viaţa e o succesiune de schimbări: se schimbă o zi cu alta, se schimbă oamenii pe care îi întâlnim zilnic, ni se schimbă starea de spirit, schimbăm chiar şi firele de păr… Iar într-o zi vom schimba acest trup cu unul desăvârşit, de slavă. Dar pentru asta se cere mai întâi schimbarea vieţii noastre, după standardele lui Dumnezeu. De aceea trebuie ca în fiecare dimineaţă să Îl alegem pe El, să răstignim firea noastră veche şi să cerem călăuzirea Tatălui, însoţirea Lui şi bucuria Lui. Mântuirea pe care El ne-a dat-o şi veşnicia pe care ne-a pregătit-o merită să schimbăm chiar şi încercările în motive de bucurie şi laudă. Nu e uşor, dar e simplu… Şi astfel, prin mărturia unei vieţi schimbate prin Duhul, tu vei semăna, iar Domnul la momentul potrivit va face să încolţească şi să crească.



Vezi mai multe articolele publicate de >>> <<<

Un comentariu

  1. FFFOARTE FFFRUMOS DOMNUL ISUS SA LASE BINECUVANTAREA LUI SA SE ODIHNEASCA PESTE TINE AMIN!!!

Spune părerea ta!

Your email address will not be published. Required fields are marked *

*

Toate comentariile sunt filtrate de echipa site-ului.
Vă rugăm completaţi numele şi e-mail-ul, altfel comentariile nu vor fi aprobate.
Comentariul dumneavoastră va fi vizibil doar după o scurtă perioadă de timp.
Vă mulţumim pentru înţelegere!