Crăciun

Resurse crestine craciun, cântări crestine craciun, scenete crestine craciun, poezii crestine craciun, meditaţii crestine craciun, pachete crestine de crăciun

Poveste de Crăciun

Publicat de la Dec 13, 2008

Pe cerul cel luminos Împodobit glorios A răsărit o stea de sus Da, steaua Domnului Isus. Steaua ce a strălucit Şi pe cer nu s-a pitit Cǎci proclama – ca prin prooroci – Alături de mii de voci Că Mesia s-a născut Şi-o speranţ-a apǎrut.

MAI MULT

Scrisoare către om

Publicat de la Dec 13, 2008

Semne de întrebare se joacă prin mintea mea şi nu mă mai lasă în pace, să mă odihnesc. Măcar pentru un minut. Vine Crăciunul…ştii? Sau…abia când vezi aglomeraţie şi globuri şi un 24.12. scris pe ceasul electronic din centrul oraşului îţi aminteşti de sărbătoarea lui…cui? Te-am zărit azi. Erai prea grăbit…şi totuşi, nu ai uitat să îţi admiri silueta într-o vitrină de magazin. Da, mi-am dat seama că nu te uitai la vreo haină, ci doar îţi oglindeai trupul. Te-am urmărit toata ziua. Am aşteptat un moment liber să îţi pot vorbi, dar a fost imposibil. Tocmai de aceea m-am decis să îţi scriu. Încep să mă întreb în mod serios dacă mai auzi. Sau mai vezi. Şi nu mă refer la alarma de la ceas, sunetul telefonului sau numărul troleului sau tramvaiului. Eşti bine? Te mai consideri om? Sau nu vrei să recunoşti că societatea te-a adus treptat la o condiţie pur sintetică…de robot?

MAI MULT

O noapte geroasă…

Publicat de la Dec 4, 2008

O noapte geroasă…

Întunerec…Miliardele de stele încearcă fără succes să străpungă negura nemărginită prin care plutesc in neincetata lor promenada circulară in jurul Soarelui, cele 9 planete colorate. Linişte de nepătruns peste tot, în afara unui zumzet înfundat undeva prin tăcerea deplină. Parcă era ceva melodios în zgomotul acela îndepărtat, laolaltă cu o mulţime de voci care totuşi nu deranjau acalmia din împrejurimi. Din neant apăru, deodată, o mână uriaşă care se întinse prin întregul Univers şi cu o mişcare legănată, apucă o planetă mică şi albastră din Sistemul nu de mult timp creat. Dumnezeu luă Pământul în mâna Sa şi privi spre tot ce se petrecea pe sfera plină de viaţă, aşa cum făcuse de multe ori până atunci. Ceva Îi atrase atenţia şi totodată Îi întunecă privirea blândă. Vocea Creatorului tună peste întreaga nemărginire spaţială: „S-au stricat oamenii! Păcătuiesc în neştire. M-au renegat întru-totul…” Peste întreaga ceată a îngerilor se lăsă o linişte deplină, privirea Marelui Rege oprindu-se asupra fiecăruia din cei aflaţi acolo. Nimeni nu ştia ce anume căuta sau ce dorea, dar ştiau după înfăţişarea Sa îngândurată că pregăteşte un plan măreţ…

MAI MULT
123