Mesajul lunii

În fiecare lună, o persoană din ţară si nu numai vrea să-ţi transmită un mesaj. Ascultă!

Rugăciunea – o disciplină spirituală importantă

Publicat de la Jun 4, 2012

Rugăciunea – o disciplină spirituală importantă

“Isus le-a spus o pildă…ca să le arate că trebuie să se roage necurmat și să nu se lase” – Luca 18:1 Unii oameni par că reușesc în tot ceea ce fac. Au familii bune, dețin cariere de succes, sunt creștini veseli și activi, se bucură chiar și în suferință. Când te apropii de astfel de oameni și încerci să afli cum reușesc, vei descoperi că există un răspuns incontestabil la toate realizările lor – DISCIPLINA. La celălat pol există un lanț penibil de nereușite, insuccese și lucruri care scapă din mână. Cauza lor este adesea INDISCIPLINA. Ca să nu ne lăsăm de rugăciune așa cum ne-a poruncit Isus, ne trebuie disciplină. Cel care a învățat ucenicii cum să se roage dându-le modelul și exemplul personal de rugăciune a avut cea mai înaltă disciplină în ce privește rugăciunea. El i-a învățat pe ucenici când să se roage referindu-se la un timp organizat (disciplinat) de rugăciune. A avea un timp special de rugăciune este tot atât de important ca rugăciunea neîntreruptă – ca mod de viață. Sunt unii oameni care nu știu ce să facă cu timpul (sunt milionari de timp) iar altora pare că nu le ajunge niciodată timpul. Nici unii nici alții nu au dreptate. Cuvântul lui Dumnezeu are dreptate când afirmă că “toate își au vremea lor” (Eclesiastul 3:1). Se pare că există un timp de la Dumnezeu pentru toate. Președintele Statelor Unite are același timp, de 24 de ore pe zi, la dispoziție din partea lui Dumnezeu, ca orice alt om de pe pământ. Nimeni nu are mai mult timp sau mai puțin timp. Fiecare am primit aceeași măsură de timp. Felul în care ne gestionăm timpul depinde de noi, iar fără “Disciplina timpului” vom pierde un dar prețios de la Dumnezeu. Orele și zilele vor trece oricum. Există un timp fix organizat, care nu depinde doar de noi: timpul pentru școală, timpul pentru muncă, timp pentru masă, timp pentru somn. În afara acestor ore deja stabilite, există un timp liber, direcționar, la dispoziția fiecăruia. Acesta reprezintă o oportunitate extraordinară de la Dumnezeu sau poate deveni un […]

MAI MULT

Cu Dumnezeu în vremuri de criză

Publicat de la Mar 12, 2012

Cu Dumnezeu în vremuri de criză

Trăim o vreme în care ne confruntăm cu multe crize. Ele se manifestă în diversitate: calamități naturale, pierderea unui loc de muncă, despățirea de cineva apropiat… Crizele afectează viața personală, viața de familie, comunități, națiuni și nu de puține ori chiar lumea în care trăim. Domeniile pe care aceste crize le pot atinge sunt multiple: economic, biologic, afectiv, spiritual. Mai devreme sau mai târziu, într-o intensitate mai mică sau mai mare toți oamenii au parte de crize. Ele produc în viața omului durere, disperare și deseori oamenii care sunt în crize se întreabă: unde este Dumnezeu? De ce Dumnezeu îngăduie așa ceva? Uitându-ne în Biblie înțelegem că Dumnezeu îngăduie uneori crize în viața copiilor Săi cu scopuri bine definite. Un exemplu poate fi Iov sau proorocul Ilie şi oamenii care formau poporul lui Dumnezeu din vremea lui. Ne numim o națiune creștină și chiar dacă nu avem răspuns la toate crizele din vremea noastră este important să nu uităm că: Trebuie să acceptăm suveranitatea lui Dumnezeu Chiar dacă nu înteleg este important să nu uit Cine este Dumnezeu. El este Creatorul, Susținătorul și Coordonatorul întregului Univers. Are putere în cer și pe pământ. Deși El îngăduie criza, El are putere şi soluții miraculoase ca să ne ajute să ieșim din ea. Un exemplu elocvent este Ilie, 1 Împărați capitolele 17, 18, 19 și prima parte a capitolului 20. Un alt lucru de care trebuie să ne aducem aminte este acela că: Dumnezeu nu ne-a abandonat. Când ne uităm la Ilie, 1 Împărați 17, atât el cât și tot poporul ajung în criză. Da, și ei s-au confruntat cu o mare problemă: 3 ani nu a plouat în toată țara. Se confruntau cu o foamete mare. Biblia ne lasă să înțelegem că, criza cu care se confruntau ei a fost determinată de decăderea morala a națiunii. Au ajuns să poarte numele de popor a lui Dumnezeu, dar în trăirea lor se inspirau din trăirea popoarelor păgâne din jurul lor. Deși Dumnezeu este dezamăgit de atitudinea lor, El totuși le comunică şi își manifestă puterea Lui de Dumnezeu înaintea lor, dar în […]

MAI MULT

Putere prin rugăciune

Publicat de la Feb 8, 2012

Putere prin rugăciune

1. Rugăciunea aduce putere în credincioşi Dumnezeu a ordinat, a hotărât să dea putere credincioşilor prin rugăciune, nu fără ea. Apostolul Pavel ştia acest lucru şi s-a rugat Domnului să dăruiască putere credincioşilor din Efes (Ef.3.16-19). Puterea este cerută în două direcţii: putere de pricepere spirituală (v18) şi putere de cunoaştere a dragostei (v19). Scopul acestei puteri este schimbarea credinciosului, umplerea lui cu toată plinătatea lui Dumnezeu, statut specific stării perfecte din cer, dar posibil în parte, şi pe pământ. Prin rugăciune, apostolul mijloceşte pentru atingerea unei stări spirituale foarte înalte, posibilă prin infuzare de putere în credincios de către Duhul Sfânt (v16). Numai prin rugăciune se poate ajunge aşa de sus, să trăieşti aici pe pământ parte din ceea ce vei trăi deplin în cer, o avanpremieră a locuirii depline a lui Dumnezeu în credincios. Puterea fară margini, puterea care nu scade niciodată şi care nu oboseşte niciodată este specifică lui Dumnezeu (Is.40.28-31). Voia lui Dumnezeu este să nu obosim, să nu cedăm, să nu ne oprim, să nu fim înfrânţi. Domnul transferă din puterea Lui celor ce se încred în El. Fără acest transfer de putere vom obosi chiar dacă suntem „tineri”. Nu contează cât de animat sau determinat este sufletul nostru sau cât de mare ne este entuziasmul, foarte repede putem ajunge epuizaţi. Domnul promite putere, o putere înnoită, adică putere după putere, fără întreruperi, asemenea puterii Sale continue. Prin această putere uneori se zboară, însă nu e zborul unei găini care după multe încercări sare gardul vecinului pentru a ajunge la stratul de ceapă, ci zborul măreţ, înalt, inegalabil al vulturului care ştie şi este capabil să folosească curenţii de aer. Pe aici nu se poate trece nici pe drumuri, nici pe ape, singura posiblilitate este zborul. Prin aceeaşi putere alteori se aleargă fără oboseală, pe drumul întins al credinţei deşi denivelat sau pietros. Puterea înnoită îl face capabil pe credincios să umble fără oboseală prin locuri inaccesibile, pe pante prea mari pentru om; să treacă prin foc fără să se aprindă sau să treacă marile râuri fără să se înece. Deşi e de dorit zborul […]

MAI MULT

Ai tu o inimă de slujitor?

Publicat de la Jan 2, 2012

Ai tu o inimă de slujitor?

Lumea definește importanța și faima cuiva în termenii puterii, posesiunilor, prestigiului, poziției. Domnul Isus definește importanța în termenii slujirii, nu ai statutului. Cu toate acestea, ucenicii lui Cristos din toate veacurile s-au certat și continuă să se certe cu privire la poziții și locurile importante din biserici și denominații. Toți vor să fie conducători și nimeni nu vrea să fie slujitor. Vrei tu, ca artist creștin, să fii un om recunoscut, vestit, sau un slujitor iubit? Noi suntem chemați să slujim lui Dumnezeu în domeniul în care o putem face cel mai bine, însă slujirea este mai mult decât o problemă de specialitate, este o problemă de caracter. Cum pot dobândi o inimă de slujitor? Modelând prin Duhul Sfânt gândirea și atitudinile mele, asemenea gândirii și acțiunilor Domnului Isus Cristos. Atitudinea contează mai mult decât realizările și motivația pentru care faci ceea ce faci, mai mult decât ceea ce faci. Slujitorul după voia lui Dumnezeu gândește: 1. Mai mult la alții, decât la sine. Nu poți fi un slujitor câtă vreme ești plin de tine însuți. Lepădarea de sine, după modelul Domnului Isus este esența slujirii. Fil.2:4,7 2. Ca un administrator, nu ca un proprietar. Ai fost binecuvântat cu talente și daruri, ca să le administrezi cu credincioșie, spre slava Domnului și binele altora, nu spre slava ta și binele propriu. 1 Cor.4:2,7 3. La munca lui, nu la munca altora. Nu te compara cu alții, nu te autocompătimi, nu critica pe nimeni, nu te plânge de nedreptate și nu aduna resentimente, fiindcă ai o lucrare de făcut și nu ai timp de pierdut. Ieși din goana după concurență și aleargă pentru excelență. Gal. 5:25,26 4. Că slujirea este o oportunitate, nu o obligație. Slujește, compune, creează cu bucurie, știind că ai ocazia să-L onorezi pe Domnul cerului, care, la vremea Lui, te va răsplăti. Ioan 12:26 Slujitorul după voia lui Dumnezeu acționează: 1. Fiind atent la nevoile din jur, disponibil oricând. Fii sensibil, spontan, observă oportunitățile și implică-te, fiindcă ocaziile pierdute nu se mai întorc. Lasă-ți mereu un loc în agendă pentru oportunități inopinate. Prov.3:28 2. Cu dedicare și […]

MAI MULT

Numele mai presus de orice nume

Publicat de la Dec 12, 2011

Numele reprezintă un cuvânt sau un grup de cuvinte prin care arătăm cum se cheamă o fiinţă sau un lucru. Din vechime, fiecare om are un nume al lui. Dar pentru că numărul oamenilor de pe pământ a crescut extrem de mult, de câteva sute de ani se folosesc mai multe nume, nu ca în vremea patriarhilor. Astfel, azi avem prenumele (numele mic, cel prin care ne strigăm unii pe alţii) şi avem numele de familie (care se transmite de la părinţi la copii şi îl poartă toţi membri unei familii). Astfel înţelegem că Numele a fost dintotdeauna important pentru om. Unul sau două nume proprii plus numele de familie, constituie de regulă o identificare unică. Numele vorbeşte apoi despre predecesorii noştri, despre arborele nostru genealogic: pentru unii motiv de mândrie, pentru alţii o cruce. În unele ţări este foarte scurt (în Indonezia) în timp ce în alte ţări este foarte lung (Portugalia). Cu unele excepţii (exemplu China, unde cu secole în urmă părţi din nume se schimbau periodic), numele pe care îl avem, îl purtăm întreaga viaţă. Este o parte din noi. Ne identifică şi se identifică cu noi. Este sunetul la care noi reacţionăm. Oridecîte ori numele nostru este pomenit undeva reacţionăm şi ne bucurăm într-un fel sau altul. Sărbătoarea Naşterii Domnului Isus Cristos ne aduce aminte că există un singur NUME important – numele Lui. Atunci când se naşte un copil părinţii cugetă multă vreme cu privire la ce nume să-i pună şi scotocesc enorm de mult până dau peste un nume care să le placă pentru copilul lor. Iosif şi Maria însă nu au avut dreptul de a alege un nume pentru Pruncul care urma să se nască. Un înger de al lui Dumnezeu i-a instruit în domeniul acesta: ’’Ea va naşte un Fiu, şi-I vei pune numele Isus, pentru că El va mântui pe poporul lui de păcatele Sale.’’ (Matei 1:21) Acest Nume al Fiului lui Dumnezeu înseamnă Iehova mântuieşte şi vorbeşte despre lucrarea pe care a venit El să o facă pe pământ. El este Mielul care a fost junghiat şi a răscumpărat cu […]

MAI MULT

Să nu ne facem de râs

Publicat de la Nov 8, 2011

Să nu ne facem de râs

Ai încercat vreodată să ascunzi gunoiul sub pat pentru că tocmai sunau musafirii la ușă? Sau, ai încercat să pari interesat la un curs la care de fapt te plictiseai de moarte ? Ai vopsit vreodată din comoditate gardul metalic ruginit fără a-l curăța mai întâi? Hmm… Vrem să facem impresie bună chiar dacă uneori realitatea nu e întotdeauna așa! În pasajul din Genesa (38) în care Iuda spune aceste cuvinte: ”Să nu ne facem de râs”, ajungem să înțelegem că de fapt acesta nu era interesat atât de mult de curăția lui înaintea Domnului și a oamenilor, pe cât era de interesat de a nu i se face cunoscut păcatul său cu nora sa, Tamar, cu care a păcătuit crezând că e o prostituată (de parcă asta ar fi făcut lucrurile mai puțin grave!). Iuda, așadar, nu era interesat nicidecum de rezolvarea păcatului, ci doar de ascunderea acestuia. El îi promisese, drept răsplată, un ied în dar femeii misterioase cu care a păcătuit. Femeia însă, cu puțină șiretenie sau istețime (nici nu știu cum să îi zic) i-a cerut acestuia câteva obiecte personale drept garanție, până îi va aduce iedulș ea i-a cerut lanțul de la gât și toiagul. Obiectele acestea aveau să fie date înapoi la momentul stabilit, în schimbul iedului.  Doar că, momentul schimbului vine, însă femeia nu  mai e de găsit. Ce e de făcut? Iuda suspină, și apoi spune cu prea multă ușurință: œ”Țină ce a luat, numai să nu ne facem de râs. Iată, am trimis iedul acesta și n-ai găsit-o.”  Ce om cinstit și mărinimos! Și mai ales ce mult ține el la reputația lui! Nu cumva să ne facem de râs! Citind următoarele versete (24-26) înțelegem că nu e de ajuns să ascunzi păcatul pentru a nu te face de râs.  Învățăm că păcatul nerezolvat iese repede la iveală. Oare ce ne preocupă cu adevărat? Să trăim curat înaintea oamenilor sau să ascundem păcatul de fața oamenilor? Și oare care din cele două înseamnă să fii o bună mărturie? Apărăm o reputație șubredă în fața oamenilor sau o relație profundă cu Dumnezeu? Ce […]

MAI MULT
123