ZâMbEt VeŞnIc
aş vrea să fiu mai zâmbăreaţă, sa Te servesc mai cu iubire, să nu fiu aşa certăreaţă, să Te iubesc cu dăruire… Domnul meu, drag Mântuitor, am un mare ‘eu’, dar mai mare de Cer dor, aşa că renunţ la lume, renunţ la tot ce aici mă ţine pentru ca să fiu odată cu Tine, pentru ca să am un veşnic Nume… Tu, Cel ce-ai înviat, ce m-ai spălat şi m-ai atins cu drag, deşi de lepră sufeream, ai ştiut că pot fi mag, ai ştiut că doar rănită eram.. ai crezut in mine, m-ai ridicat cu iubire, m-ai strâns uşor la piept, m-ai pus pe drumul drept.. ai...
Read MoreDe ce mai stai?…
Te simți murdar și sufletul îți plânge… Te vezi atât de mic, uitat de lume… Pe-acest pământ tu bogății poți strânge, Dar toate sunt deșertăciune. Te zbați mereu pentru un trai mai bun Pentru succes și pentru faimă… Tu le consideri totul pentru tine-acum, Dar toate-acestea se destramă! De Dumnezeu ,tu nu vrei să auzi Nici de puterea Sa cea mare Dar în păcatul greu mereu te-afunzi De nu asculți a Sa chemare. Tu vrei să cumperi loc în cer Cu banii câștigați de tine… Dar toate-acestea, știi că pier Când El te va chema la Sine. El este Alfa...
Read MoreZbor…
Înalţă-ţi sufletul spre ceruri Şi gândul liber să se-nalţe Spre veşnicia ce ne-aşteaptă Mai sus de nori, la-al nostru Tată. Dezleagă-ţi inima de negrul Şi păcătosul vechi pământ Şi-ascunde-te pe veci, în totul În Domnul nost` Isus, Preasfânt. Priveşte-n jur! Ce te mai ţine Să nu te-nalţi în zbor frumos? Spre piscul dragostei divine Unde e Domn Isus Hristos. Şi umple-ţi pieptul tău de pace Urcând pe munte, tot mai sus Şi hainele-ţi murdare toate Să cadă-n graba la pământ! Şi-un alt veşmânt să te îmbrace Albit în sângele-I divin Nimic din lume nu te...
Read MoreO luptă e viaţa
M-ai aşezat aici, pe un pământ străin, În lupta cu păcatul, căutând a-l birui… De multe ori sunt singur, în noapte… suspinând, Adeseori trântit, lovit şi-nfrânt.. M-ai aşezat în luptă, spunându-mi doar să sper C-având scutul credinţei, primi-voi noi puteri! Mă simt atât de singur şi mi se stinge zelul… Prin pânzele de lacrimi văd prea departe cerul. Dar nu stau!…merg `nainte! Căzut fiind, mă scol, Că am un Domn puternic, la dreapta, ce mă ţine, El face să pulseze iar sângele prin vene Şi-o inimă să bată, doar pentru cer..din...
Read MoreOmenirea și Dumnezeu
A fost o zi în care sufletul omului a privit în sus… O zi în care cerul sta ca marturie pentru fiecare inimă. O zi în care puterile-au fost clătinate, O zi în care omenirea cerea îndurare pentru-atâtea păcate… O zi în care munții, pietrele vorbeau, nu oamenii. Acea zi în care tăcerea cufunda pământul atât de adânc… Incât pământul… a tăcut. Vorbesc despre o zi în care omul nu mai era om, Iar viața, era cărarea pe care omul a pierdut-o. Cărarea pe care omul n-a văzut-o, n-a crezut-o… Era o zi în care cerul plângea din...
Read MoreRăzboinicul pe linia-ntâi
Mai jos găsiţi o poezie pe care am scris-o la întânirea de 20 de ani de activitate pastorală a clasei în care a terminat şi tatăl meu. Nu o să puteţi înţelege chiar totul (pentru că n-aţi fost acolo), dar sper să vă încurajeze imaginea războinicului pe linia-ntâi. Sunt 20 de ani de-atunci… De când instrucţia terminată Urma să fie aplicată… Am învaţat noi teorie Şi bănuiam cum o să fie Când vom intra în Oastea Lui, “Războinicii Păstorului”. Războinici, dar nu de-orice spiţă Căci noi eram aleşi, mlădiţă Şi după ceva...
Read More
