Poezii creştine

Se-aud în depărtare paşii lui Isus…                                                              El vine cum a spus.E-aproape judecata! Se-aud în depărtare paşii lui Isus… Poporule răscumparat…eşti gata?

Mi s-a răvăşit în gene somnul, Fuge visul undeva-n departe Arde răsăritul, vine Domnul, Vine Domnul să ne ia din moarte. Munţii se desfac în coji de nucă, Suflă vântul dezgolind copacii, Strigă noaptea gata să se ducă De durere ţipă-n câmpuri macii.

Aș vrea să mă-ntâlnesc cu Domnul, La pieptul Lui să cad duios, Să-I spun că în această lume Ca El, nu-i nimeni de frumos.

Te-am cunoscut Isuse, Pe cruce, la Calvar, Când Tu, din înălţimi Turnai belşug de har. Ţi-am cunoscut iubirea Când Tu urcai încet, Pe dealul Căpăţânii Ca Miel umil şi drept.

Doamne…te iubesc! Chiar dacă drumul nu este mereu drept şi neted sub paşii-mi greoi Eu ştiu că mâna Ta sângerează dând spinii la o parte din cale… Chiar dacă valuri lovesc cu putere, în luptă, suntem amândoi. Și nu mă înspăimântă marea, nici vântul cu vuietele sale… Chiar dacă zilele nu sunt mereu pline de raze de lumină, E-o mână străpunsă ce mă călăuzeşte prin aburi de ceață. E-o mână ce n-a obosit prin furtuni sau senin să mă țină… Doar ea mă conduce şi mereu îmi arată drumul spre casă.

Nu spune: “singur sunt… N-am nici un ajutor Şi tot ce văd în jur Sunt guri de lei flămânzi Şi flăcări de cuptor.” Nu spune “singur sunt…” Domnul nu te-a uitat!