Dezamăgire

Publicat de la Oct 15, 2012

Poate ești dezamăgit de lume, Poate sufletul îți e rănit, Dar există sus în Cer un Nume Care-ntotdeauna te-a iubit. El, Isus, de-a lungul vieții tale Te-a purtat pe brațe zi de zi Și prin grija bunătății Sale De-orice rău mereu te va păzi. Poate n-ai găsit niciunde pace, Poate nimeni nu te-a mângâiat, Dar Isus e gata să te-mbrace Cu mărețu-I har nemăsurat.

MAI MULT

Când Domnul parcă zăboveşte

Publicat de la Sep 25, 2012

Când Domnul parcă zăboveşte Să-ţi dea răspuns la ruga ta, Când aşteptarea se lungeşte, Tu cu credinţă stăruieşte Şi biruinţă vei avea.

MAI MULT

Un cuvânt pentru tine

Publicat de la Sep 13, 2012

Tu, suflet, ce suferi şi plângi în tăcere                              Tânjind după pace, alin, mângâiere Opreşte-te-o clipă şi-ascultă-mă bine, Căci am un cuvânt important pentru tine.   În mersul vieţii cu lupte, ispite Făcut-ai în grabă alegeri greşite. Pe Domnul deoparte l-ai dat fără teamă Cuvântu-I adesea neluându-l în seamă.   În rugă genunchii cu dor şi-umilinţă Tu nu ţi-ai plecat ca să ceri pocăinţă, Iar sfânta Scriptură şi glasul cântării Şi postul, pe toate le dat-ai uitării.   La fel, pământeşte, nu ai propăşire Alergi ca şi alţii mereu în neştire, În faţă-ţi se-nchid uşi la rând tot mai multe Şi nimeni durerea nu vrea să-ţi asculte.   E greu să fii singur, lipsit de putere, Simţind cum credinţa întreagă îţi piere. E greu fără Domnul pe-a vieţii cărare, E greu când la glasu-I nu-i dai ascultare.   Te-ntrebi dacă Lui îi mai pasă de tine, De ce zăboveşte şi nu intervine; Şi-ndată pe Domnul arunci a ta vină Cu inima rece, de plânsete plină.   Dar stai, căci la tine e vina întreagă; Opreşte-ţi suspinul şi vino degrabă La Domnul în rugă cerându-i iertare, Putere şi pace şi eliberare.   Stăpânul te iartă, îţi dă mântuire, Iar viaţa ţi-o umple de har şi iubire. El are răbdare şi nu pedepseşte Decât pe acela pe care-l iubeşte.   Deci fii bucuros că-n a Lui îndurare Te-a dus prin necazuri, prin foc şi-ncercare Să poţi lângă El să rămâi pe vecie Cântând fericit în a Sa-mpărăţie.   De-acuma, cu grijă, să mergi înainte Şi-n toate un lucru, te rog, ţine minte: Când uiţi de Isus şi trăieşti pentru tine Viaţa ţi-e zbucium, eşec şi ruşine.                                                         

MAI MULT

De ce mai cred

Publicat de la Aug 22, 2012

Închipuiţi-vă o dimineaţă în care ieşiţi în pragul casei pentru a merge la servici sau pur şi simplu pentru a vă bucura de lumina primelor raze aurii ale soarelui acelei zile. E vară, dar în loc sa fiţi înconjuraţi de verdele de smarald al ierbii şi frunzelor, de cerul adânc de un albastru plin de pace al infinitului, vă întâlniţi cu o lume tristă în care totul înseamnă nuanţe de gri, un cenuşiu murdar ce defineşte totul: natura, viaţa, sufletul omului. Vă opriţi după câţiva paşi făcuţi în afara casei şi vă întrebaţi: de ce? De ce trăiţi, de ce totul e doar o pâlpâire fără sens ieşind dintr-o veşnicie trecută înainte de a se stinge pentru eternitate.  De ce soarele îşi aduce cu greu lumina sa difuză, aerul pare plin de praf, iar ceaţa în care existăm e singura realitate ce o cunoaştem şi care ne însoteşte din leagăn până în mormânt. Nu există zâmbet, oamenii sunt doar posaci evitându-se unii pe alţii, nimeni nu a auzit muzică pentru că sunetul e doar sunet, iar cel ce se aude e cel al tânguielilor, al durerii şi morţii, e sunetul maşinilor ce aduc bâzâind cu note ascuţite, deranjante, veşti triste de la capătul Pămăntului. Cutremure, tsunamii, inundaţii, incendii, catastrofe umane- războaie, foamete, mii de oameni ce pier zilnic într-un mod inutil, după ce au trăit niște ani fără sens aici pe pământ, sute de milioane ce suferă într-o lume crudă şi înghețată față de ea însăși. Nu cunoaștem oameni care s-au bucurat vreodată, nu cunoaștem ca cineva să fi râs vesel. Cunoaștem doar lacrima ce zilnic se scurge pe obraz! Nu putem iubi, nu putem crede, nu putem spera! E lumea în care “geniile” știinţei ne-au alinat suferința spunându-ne că e normală, că nu contăm, că suntem doar un accident cosmic, compuși chimici ce într-o zi au înțeles, printr-o eroare stupidă, ce se întâmplă cu ei; au înțeles durerea, au experimentat tot ce se putea experimenta adică urâtul, griul şi negrul în care trăiesc…Suntem în lumea în care Dumnezeu nu mai există! Suntem în Universul în care Dumnezeu chiar nu […]

MAI MULT

Îţi dau Isuse…

Publicat de la Aug 10, 2012

Îţi dau, Isuse, gândul meu Ca să-l îmbogăţeşti de Tine, Să nu pătrundă ce e rău Ci numai tainele-Ţi divine. Îţi dau, Isuse, fapta mea Chiar de-i mai slabă la-nceput, Ajută-mi să pot continua Să împlinesc ce am crezut. Îţi dau, Isuse, timpul meu Să fie câştigat pe veci. În rugă ,cânt, Tu eşti mereu Şi nu Te las nicicând să pleci. Îţi dau, Isuse, trupul meu, Sfinţeşte-l pentru-a fi adus Ca jertfă pe altarul Tău; Primeşte-mă de tot, Isus! Îţi dau, Isuse, viaţa mea Şi fiecare răsuflare, Ca Tu să Te arăţi prin ea, Să vadă toţi cât eşti de mare! Îţi dau, Isuse, ce mi-ai dat, Căci tot ce am e de la Tine. În harul Tău eu sunt bogat, Lauda mea Ţi se cuvine!

MAI MULT

Doresc să scriu

Publicat de la Aug 9, 2012

Doresc să scriu ce-mi dai, prin poezie. Dar dacă Tu nu-mi dai, eu nu voi scrie; Decât să scriu ce nu e de la Tine, Aştept şi tac şi mă smeresc, mai bine. Degeab-aş scrie versuri strălucite, De nu-s de Duhul Tău călăuzite. Degeaba cei din jur le apreciază, Dacă pe Tine nu Te onorează. Degeaba sunt perfecte ritmul, rima Şi cititorii-mi dau prin voturi stima, De ale mele versuri nu-s din Tine, Ci sunt din firea mea, e vai de mine! Degeaba şi silabele merg strună, Degeaba exprimarea-i foarte bună, De nu trăiesc ce scriu în poezie, Nu voi putea s-ajung în veşnicie. E-uşor să scrii şi să compui o artă Dar dacă viaţa ta este deşartă, O judecată aspră-ţi vei prescrie, Chiar printr-un vers, cuvânt sau poezie! De-aceea-i bine să cunoşti Izvorul, Să îţi dicteze versul Creatorul, Să scrii spre slava Lui întotdeauna Şi mic, smerit, umil s-aştepţi cununa. E harul Său să ai un dar de-a scrie Dar dacă nu trăieşti în curăţie, Ce-ai scris îţi va sluji ca mărturie Şi Raiul îl vei pierde pe vecie. O, Domnul meu, nu mă lăsa vreodată Să îmi atrag prin vers vreo judecată, Ci-ajută-mi să trăiesc neprihănirea Şi când revii să capăt mântuirea. Dă-mi Duhul Tău cel Sfânt să mă inspire Şi tot ce scriu s-aduc la împlinire, Să-mi fie viaţa sfântă şi curată, Să fiu cu Tine veşnic, ca răsplată. Nu vreau aplauze sau apreciere, Nu vreau nimic din ce-i firesc şi piere, Ci vreau să văd pe chipu-Ţi bucurie C-am scris cândva cu Tine-o poezie.

MAI MULT