B’riti Shalom [Legământ de pace]

Publicat de la Sep 14, 2008

B’riti Shalom [Legământ de pace]

… iar Buzele mele vor proslăvi Numele Tău Dumnezeule! “Adonai, baruh abab eshem!” — în Dumnezeu este calea. în luptă mi-ai fost mereu umbră pe mâna dreaptă, aşa că am înţeles că nu am fost lipsită de Prezenţa Ta nici o clipă. Ascultam strigându-se Numele Tău de la răsărit la apus, aşa că oriunde m-ai trimis, Yahve, Tu ai fost cu mine! Din lupte am ieşit victorioşi, am intrat pe porţi cu fruntea sus, cu Shalom în inimi şi pe buze!

MAI MULT

Drum spre Dumnezeu

Publicat de la Sep 6, 2008

Aveam în faţă cel mai mareţ decor. Lumea îşi deschidea înaintea mea toata frumuseţea, toate speranţele, în acest spectru utopic. Mă vedeam neînsemnat confruntându-mă cu supremele amprente divine pe care le priveam. Câţiva nori păzeau orizontul, aşteptând parcă semnalul retragerii, când cerul şi pământul se vor întâlni. Toată splendoarea edenică era atinsă răzleţ de razele timide ale dimineţii. Picături argintii de rouă răspundeau cu lumină, tremurând în adiere. Deasupra tuturor domina acel vârf de munte, unde trebuia să ajung. Copleşit de fantezia aceasta, cu mersul şovăielnic păşesc pe pămantul moale, îndreptându-mă spre acel loc unde voi fi mai aproape de Dumnezeu.

MAI MULT

Zbor…

Publicat de la Sep 4, 2008

Înalţă-ţi sufletul spre ceruri Şi gândul liber să se-nalţe Spre veşnicia ce ne-aşteaptă Mai sus de nori, la-al nostru Tată. Dezleagă-ţi inima de negrul Şi păcătosul vechi pământ Şi-ascunde-te pe veci, în totul În Domnul nost` Isus, Preasfânt.

MAI MULT

O luptă e viaţa

Publicat de la Sep 4, 2008

M-ai aşezat aici, pe un pământ străin, În lupta cu păcatul, căutând a-l birui… De multe ori sunt singur, în noapte… suspinând, Adeseori trântit, lovit şi-nfrânt.. M-ai aşezat în luptă, spunându-mi doar să sper C-având scutul credinţei, primi-voi noi puteri! Mă simt atât de singur şi mi se stinge zelul… Prin pânzele de lacrimi văd prea departe cerul.

MAI MULT

Omenirea și Dumnezeu

Publicat de la Sep 2, 2008

A fost o zi în care sufletul omului a privit în sus… O zi în care cerul sta ca marturie pentru fiecare inimă. O zi în care puterile-au fost clătinate, O zi în care omenirea cerea îndurare pentru-atâtea păcate… O zi în care munții, pietrele vorbeau, nu oamenii. Acea zi în care tăcerea cufunda pământul atât de adânc… Incât pământul… a tăcut. Vorbesc despre o zi în care omul nu mai era om, Iar viața, era cărarea pe care omul a pierdut-o. Cărarea pe care omul n-a văzut-o, n-a crezut-o…

MAI MULT

Războinicul pe linia-ntâi

Publicat de la Aug 30, 2008

Mai jos găsiţi o poezie pe care am scris-o la întânirea de 20 de ani de activitate pastorală a clasei în care a terminat şi tatăl meu. Nu o să puteţi înţelege chiar totul (pentru că n-aţi fost acolo), dar sper să vă încurajeze imaginea războinicului pe linia-ntâi. Sunt 20 de ani de-atunci… De când instrucţia terminată Urma să fie aplicată… Am învaţat noi teorie Şi bănuiam cum o să fie Când vom intra în Oastea Lui, “Războinicii Păstorului”.

MAI MULT