De ce mai cred

Publicat de la Aug 22, 2012

Închipuiţi-vă o dimineaţă în care ieşiţi în pragul casei pentru a merge la servici sau pur şi simplu pentru a vă bucura de lumina primelor raze aurii ale soarelui acelei zile. E vară, dar în loc sa fiţi înconjuraţi de verdele de smarald al ierbii şi frunzelor, de cerul adânc de un albastru plin de pace al infinitului, vă întâlniţi cu o lume tristă în care totul înseamnă nuanţe de gri, un cenuşiu murdar ce defineşte totul: natura, viaţa, sufletul omului. Vă opriţi după câţiva paşi făcuţi în afara casei şi vă întrebaţi: de ce? De ce trăiţi, de ce totul e doar o pâlpâire fără sens ieşind dintr-o veşnicie trecută înainte de a se stinge pentru eternitate.  De ce soarele îşi aduce cu greu lumina sa difuză, aerul pare plin de praf, iar ceaţa în care existăm e singura realitate ce o cunoaştem şi care ne însoteşte din leagăn până în mormânt. Nu există zâmbet, oamenii sunt doar posaci evitându-se unii pe alţii, nimeni nu a auzit muzică pentru că sunetul e doar sunet, iar cel ce se aude e cel al tânguielilor, al durerii şi morţii, e sunetul maşinilor ce aduc bâzâind cu note ascuţite, deranjante, veşti triste de la capătul Pămăntului. Cutremure, tsunamii, inundaţii, incendii, catastrofe umane- războaie, foamete, mii de oameni ce pier zilnic într-un mod inutil, după ce au trăit niște ani fără sens aici pe pământ, sute de milioane ce suferă într-o lume crudă şi înghețată față de ea însăși. Nu cunoaștem oameni care s-au bucurat vreodată, nu cunoaștem ca cineva să fi râs vesel. Cunoaștem doar lacrima ce zilnic se scurge pe obraz! Nu putem iubi, nu putem crede, nu putem spera! E lumea în care “geniile” știinţei ne-au alinat suferința spunându-ne că e normală, că nu contăm, că suntem doar un accident cosmic, compuși chimici ce într-o zi au înțeles, printr-o eroare stupidă, ce se întâmplă cu ei; au înțeles durerea, au experimentat tot ce se putea experimenta adică urâtul, griul şi negrul în care trăiesc…Suntem în lumea în care Dumnezeu nu mai există! Suntem în Universul în care Dumnezeu chiar nu […]

MAI MULT

Ne pare rău, nu mai avem maşti…

Publicat de la Nov 12, 2009

Ne pare rău, nu mai avem maşti…

Avem o lume frumoasă la dispoziţie. Ne trăim viaţa din plin , râdem mult, ne simţim bine. Ştim o grămadă de locuri numai bune pentru relaxare sau distracţie. Prietenii roiesc în jurul nostru; nu trece nici măcar o zi fără să aflăm ultimele noutăţi de la ei. Suntem oameni ocupaţi, avem tot felul de lucruri în agendă şi cu siguranţă toate sunt importante. Oscilăm pe aceleasi drumuri în fiecare zi: spre scoală, spre biserică, spre orele de meditaţii, pian, sport, repetiţii sau alte activităti similare. Ne înţelegem bine cu toată lumea, nu ofensăm şi nu discriminăm pe nimeni! Ne simţim împliniţi cu ceea ce facem şi la fel de mulţumiţi sunt şi cei din jurul nostru de noi.

MAI MULT

Despre muzică

Publicat de la Aug 31, 2009

Despre muzică

Am ajuns saturat şi săturat de muzică.Tânjesc după liniştea susurului blând pe care Ilie l-a auzit, după pacea adevarată izvorândă din Duhul Lui Dumnezeu. Am înlocuit aşa de uşor prezenţa lui Dumnezeu cu fiorul unor versuri aparent mereu pe placul Lui.Oare Dumnezeu ce muzică ascultă, oare o ascultă ca şi mine, încet sau tare, are shuffle la playlist sau işi ia timp să audă fiecare cuvânt a celui ce ii inchină Lui jertfa folosind maniera asta…cântată.

MAI MULT

Puterea Cuvântului

Publicat de la Aug 17, 2009

Zi de zi trăiesc aceeaşi monotonie, plec de acasă şi mă reîntorc. Dar apăsătoarea negură a monotoniei, nu mi-a invadat şi sufletul. Sufletul meu cunoaşte liniştea prin prisma cuvintelor, prin puterea lor. Cuvintele din interiorul meu sunt darurile lui Dumnezeu, deoarece El se află înăuntrul meu şi mă iubeşte. Acest „izvor de lumină” mă poartă spre cer şi mă îndeamnă să scriu. „Corbii” care mă înconjoară ar vrea să-mi sfâşie sufletul unde Dumnezeu este singurul care domneşte, aceştia îmi lovesc doar trupul. Cuvintele transpuse pe hârtie sunt ca nişte mărgăritare sărutate de puterea Duhului Sfânt, umplându-le cu credinţă. Sunt „unse” de „izvorul luminii” şi trebuie să pătrundă şi în sufletele aşa-numiţilor „corbi”.

MAI MULT

Trupul gol

Publicat de la Jul 14, 2009

Mă regăsesc pe nisipul rece şi strig cu putere să vină cineva să ma elibereze de carapacea Negrului Stăpân. Sunt o perlă şi-mi doresc libertatea pe care am avut-o odinioară. Cine ar putea să mă elibereze? Dacă totul era pustiu, nici marea nu a îndrăznit să se apropie. Stând în tăcere şi tremurând de frig, simt cum sunt lovită şi aruncată din acel loc. Nu ştiam ce se întâmplă dincolo de carapace şi cine a putut să mişte forţa Negrului Stăpân. Simţeam că pământul a rămas în urmă, ceva – nu ştiam ce – mă ridica, mă înălţa. Dar, deodată, carapacea care mă ţinea închisă, s-a deschis! Stând într-un colţ, îmi era teamă să privesc, mă gândeam că voi fi răpită de un alt demon. Dar, nu s-a întâmplat aşa. Deschizând ochii, în faţa mea stătea imaginea unui trup gol. M-am întrebat în sinea mea: Un trup gol şi fără suflet? Este posibil aşa ceva? Raspunsul nu mi l-am putut da, avea însă puterea de a cerceta şi de a-l ajuta. Trupul m-a aşezat în palmă cu atâta grijă şi cu o dorinţă nebună de a mă cunoaşte. Eram buimacă, nu mai ştiam ce este bine şi ce este rău. Din palma lui am ajuns în acel gol. Golul m-a înconjurat şi mi-a arătat fiecare trăire a acestui trup şi dorinţa lui de a se căi şi de a fi mântuit. Plângeam şi zâmbeam în acelaşi timp, iar sufletul îmi spunea că nu sunt o perlă oarecare, ci o perla a Luminii.

MAI MULT

Nu te-ngrijora…

Publicat de la Jun 3, 2009

Nu te-ngrijora atunci când valurile sunt tot mai mari şi barca credinţei tale se clatină tot mai mult, ci aminteşte-ţi că El este ocrotirea ta care te scoate din necaz şi te inconjoară cu cântări de izbăvire…. Nu te-ngrijora atunci când nu mai ştii unde să păşeşti, ci adu-ţi aminte de Dumnezeul tău care ţi-a promis că te va-nvăţa şi-ţi va arăta calea pe care trebuie s-o urmezi,te va sfătui si va avea privirea îndreptată asupra ta….

MAI MULT
123