Mai mult decât un Decembrie înzăpezit…!

Publicat de la Dec 8, 2008

Mai mult decât un Decembrie înzăpezit…!

E Decembrie. Azi, cutreierând aleea ce duce spre biserică, îmi hrăneam privirea cu decorul magazinelor aranjate de sărbătoare. Tot felul de globuri, de toate formele şi culorile, atârnau pe geamurile curate. Lumini şi lumânări, moşi crăciuni râzând şi oameni de zăpadă… cadouri frumos aranjate… flori de hârtie creponată aşteptau lipite de cristal, să le acorde trecătorii atenţie… … O imagine ruptă dintr-o poveste…

MAI MULT

Stejarii

Publicat de la Nov 27, 2008

Era o dimineaţa liniştită Iar soarele-şi lăsa încet căldura Peste natura încă adormită. într-o pădure, mai la vale, jos, Pădure cu desişuri dar şi cu munţi stâcoşi Stăteau de vorbă 3 stejari sfătoşi. Eu, zise unul mai fălos, Fiindcă am trunchiul sănătos Palat aş vrea să fiu când El, Făuritorul V-angădui în viaţa mea toporul şi-oricine pragu-mi va păşi Odihnă, pace va găsi!

MAI MULT

Ziua Schimbării

Publicat de la Nov 19, 2008

Ziua Schimbării

M-am îndepărtat de Tine… În drumul meu prin pustie, presăram bucăți și miez de suflet până când a mai rămas doar o coajă din el, în mâna dreaptă, iar ulciorul bucuriei zăcea în mâna stângă gol… vântul cânta în el. Am crezut că voi găsi un loc, o oază… să mă umplii de Tine și apoi să îmi continui drumul, indiferent… până la următoarea “umplere”… Dar nu observasem că pasul meu … primul…  înafara Prezenței Tale a fost prima piatră la zidul care, apoi, cu fiecare pas distanța, l-am construit eu singură între noi… Au urmat zile în care mergeam paralel cu Tine…  dar nu știam că Tu tot ce vrei de la mine defapt, e sa Te urmez…  să mă las condusă de Tine!…  să calc pe urmele Tale!

MAI MULT

Toamnă în Babel

Publicat de la Nov 8, 2008

Toamnă în Babel

Azi, mai mult ca niciodată, am ieșit pe străzile orașului palid, să-mi plimb sufletul și visele… Azi, într-o zi oarecare pentru unii, am simțit strălucind diferit soarele… iar Cerul, privind tainic spre oameni, l-am simțit mai vecin ca niciodată… Azi,  mi-am agățat aparatul de fotografiat, și-am ieșit pe străzile înguste. Am întalnit păsări grăbite… oameni alergând… câțiva copii plângând.. și flori uscate. Pasul grăbit străbătea alei… Mi-am atârnat privirea de petalele uscate ale unei flori. Parea atât de tristă floarea. Vecin cu ea, cu spini scăldați în rouă, un trandafir căruia nu am reușit să-i aflu culoarea, spunea “adio” ultimei petale cenușii… Ce bine se aseamănă azi lumea cu durerea florii, cu petala de trandafir uscată… cu lacrima ei. Ce bine ne definesc clădirile și arhitectura “modernă”…

MAI MULT

Când inima… vede

Publicat de la Oct 19, 2008

Când inima… vede

Te văd în lacrima de durere ce cade din ochii mei. Te văd în zilele mai puțin senine. Te văd în clipele în care plâng și-n faptele ce dor. Te văd în momentele de cumpănă și atunci când rana, deschisă, doare. Atunci când singurătatea îmi este tovarăș de drum, te văd. Te văd ca o umbră pe mâna mea dreaptă, ca un Pastor ce luptă pentru mielul pierdut, în mijlocul lupilor. Știu că nu voi duce lipsa de nimic. Te vad când mă duci la ape de odihnă și îmi înviorezi sufletul, dar parcă te văd mai clar în mijlocul necazului meu atunci când faci minuni.

MAI MULT