Toamnă în Babel

Publicat de la Nov 8, 2008

Toamnă în Babel

Azi, mai mult ca niciodată, am ieșit pe străzile orașului palid, să-mi plimb sufletul și visele… Azi, într-o zi oarecare pentru unii, am simțit strălucind diferit soarele… iar Cerul, privind tainic spre oameni, l-am simțit mai vecin ca niciodată… Azi,  mi-am agățat aparatul de fotografiat, și-am ieșit pe străzile înguste. Am întalnit păsări grăbite… oameni alergând… câțiva copii plângând.. și flori uscate. Pasul grăbit străbătea alei… Mi-am atârnat privirea de petalele uscate ale unei flori. Parea atât de tristă floarea. Vecin cu ea, cu spini scăldați în rouă, un trandafir căruia nu am reușit să-i aflu culoarea, spunea “adio” ultimei petale cenușii… Ce bine se aseamănă azi lumea cu durerea florii, cu petala de trandafir uscată… cu lacrima ei. Ce bine ne definesc clădirile și arhitectura “modernă”…

MAI MULT