Omenirea și Dumnezeu

Publicat de la Sep 2, 2008

A fost o zi în care sufletul omului a privit în sus… O zi în care cerul sta ca marturie pentru fiecare inimă. O zi în care puterile-au fost clătinate, O zi în care omenirea cerea îndurare pentru-atâtea păcate… O zi în care munții, pietrele vorbeau, nu oamenii. Acea zi în care tăcerea cufunda pământul atât de adânc… Incât pământul… a tăcut. Vorbesc despre o zi în care omul nu mai era om, Iar viața, era cărarea pe care omul a pierdut-o. Cărarea pe care omul n-a văzut-o, n-a crezut-o…

MAI MULT