Toamnă în Babel
Azi, mai mult ca niciodată, am ieșit pe străzile orașului palid, să-mi plimb sufletul și visele… Azi, într-o zi oarecare pentru unii, am simțit strălucind diferit soarele… iar Cerul, privind tainic spre oameni, l-am simțit mai vecin ca niciodată… Azi, mi-am agățat aparatul de fotografiat, și-am ieșit pe străzile înguste. Am întalnit păsări grăbite… oameni alergând… câțiva copii plângând.. și flori uscate. Pasul grăbit străbătea alei… Mi-am atârnat privirea de petalele uscate ale unei flori. Parea atât de tristă...
Read MoreCând inima… vede
Te văd în lacrima de durere ce cade din ochii mei. Te văd în zilele mai puțin senine. Te văd în clipele în care plâng și-n faptele ce dor. Te văd în momentele de cumpănă și atunci când rana, deschisă, doare. Atunci când singurătatea îmi este tovarăș de drum, te văd. Te văd ca o umbră pe mâna mea dreaptă, ca un Pastor ce luptă pentru mielul pierdut, în mijlocul lupilor. Știu că nu voi duce lipsa de nimic. Te vad când mă duci la ape de odihnă și îmi înviorezi sufletul, dar parcă te văd mai clar în mijlocul necazului meu atunci când faci minuni. Te...
Read MoreRăni deschise
Ridicã-mi Doamne sufletul, acum când plânge din nou, jos, la poarta Cerului Tãu! Iartã-mã fiindcã m-am îndepãrtat de visele Tale cu privire la mine… Ascultã-mi inima, din nou rãnitã, şi vindecã-mi rana ce nu cicatrizeazã încã… dupã atâta timp… Învaţã-mã cã fãrã Tine va fi imposibil sã gãsesc Fericirea! Vorbeşte-mi, sã simt cã eşti tot timpul cu mine… Atinge-mã, ca sã mã cuprindã teama gândindu-mã doar, cã fãrã atingerea Ta nu aş putea fi fost ţesutã în acest Univers , în chip ciudat cu trãsãturi Dumnezeieşti… Binecuvinteazã-mã...
Read More
