Răstignit de propria fiică…

Publicat de la Jan 1, 2009

Căci tăcerea ce o ascund în mine, e liniștea pe care Tu Doamne mi-ai dăruit-o.. Căutam să mă ascund în lumea peste care păcatul și-a așternut toată murdăria și noroiul, dar Tu m-ai chemat pe dealul iubirii și eu am căzut în genunchi în fața crucii Tale! Îngenunchiată, cu lacrimi în ochi..plângeam și strigam:’Cum am putut să-Ți bat cuiele în mâini și picioare?! Tu care erai un rege și nu un tâlhar!  Tu care ai dat totul pentru mine, ai lăsat bogația cerească ca să te cobori pe pământ pentru o ființă atât de rea, cum sunt eu…’ Mă simțeam vinovată.. eram un om care a ucis un Fiu de Dumnezeu..

MAI MULT