Harul, minunea mea

Publicat de la Apr 21, 2009

Mă gândeam în dimineaţa zilei de azi la ceea ce înseamnă harul şi la amprenta pe care o pune pe viaţa noastră. De n-ar fi har, de n-ar fi har,  ce dacă? Păi, “de n-ar fi har”, spunea Mia Iovin, “aş fi pierdut şi-aş plânge în zadar”. Mă întrebam ce rost are plânsul dacă îl faci în zadar? Să ştii că plângi, te lupţi pentru un lucru care oricum nu prezintă şanse reale de a se rezolva? De multe ori ne legăm de lucruri pământeşti şi plângem pentru a le rezolva. Ne zbatem şi, în momentul în care ne pierdem orice speranţă, aşteptăm o minune…Ei bine, harul e minunea. De n-ar fi har aş fi păcătosul care nu mai cântă “Sinner saved by grace”, aş fi omul care trăieşte cu “speranţa” focului veşnic. Dar pe dealul Golgotei, în timp ce Salvatorul omenirii se stingea, minunea mea lua fiinţă… Şi acum…acum înţeleg ce-nseamnă harul şi amprenta care o pune pe viaţa mea deoarece cânt de bucurie că sunt un păcătos salvat, sunt omul care trăieşte cu speranţa veşniciei.

MAI MULT