Un gând dintr-o găoace de note

Publicat de la Nov 3, 2008

În frenezia jocului de-a v-aţi ascunselea al notelor de pian, închid ochii şi respir adânc. Îmi caut cuvinte să exprim ceea ce aş dori şi ţie să îţi spun. Dar fiecare cuvânt scris se luptă cu fiecare vibraţie a corzilor de pian. Da, sunt atât de mulţumitoare acum de faptul că Dumnezeu mi-a dat privilegiul imens de a auzi fiecare sunet, acord…Oare câţi oameni ar dori să înţeleagă măcar o mişcare a degetelor unui pianist pasionat, dar nu pot? Oare câţi din cei apăruţi în lumea aceasta cu un minus faţă de noi, cei..”normali” ar dori ca măcar pentru un minut ca auzul lor să prindă o frântură din vocea umană? Dar în mod paradoxal, pe faţa lor vezi mai des un zâmbet decât pe faţa noastră. Mă întreb…cât de indignat priveşte Dumnezeu spre noi, dorind parcă să ne apuce de mânecă şi să ne trezească din nemulţumirea ce zace de prea multe ori în noi înşine.

MAI MULT