Drum spre Dumnezeu

Publicat de la Sep 6, 2008

Aveam în faţă cel mai mareţ decor. Lumea îşi deschidea înaintea mea toata frumuseţea, toate speranţele, în acest spectru utopic. Mă vedeam neînsemnat confruntându-mă cu supremele amprente divine pe care le priveam. Câţiva nori păzeau orizontul, aşteptând parcă semnalul retragerii, când cerul şi pământul se vor întâlni. Toată splendoarea edenică era atinsă răzleţ de razele timide ale dimineţii. Picături argintii de rouă răspundeau cu lumină, tremurând în adiere. Deasupra tuturor domina acel vârf de munte, unde trebuia să ajung. Copleşit de fantezia aceasta, cu mersul şovăielnic păşesc pe pămantul moale, îndreptându-mă spre acel loc unde voi fi mai aproape de Dumnezeu.

MAI MULT