Atingerea vindecătoare

Publicat de la Apr 27, 2009

O mulţime de oameni îl urmau pe Învăţător. Fiecare se împingea încercând să se apropie cât mai mult de acel om cu puteri nemaintâlnite. Priviri curioase, disperate, fericite sau suferinde se încrucişau la fiecare minut, dar toate căutându-I ochii.. Văzduhul lipsit de vreo adiere de vânt îneca respiraţia tuturor, iar soarele dogoritor nu avea milă de nimeni. Din depărtare, puteai auzi un cor de voci, cuvinte amestecate, tonalităţi diferite care îţi oboseau auzul şi fiinţa. Praful ridicat în aerul înecăcios Îi usca gâtul, intrându-I nemilos în ochii săi neobişnuit de blânzi. Dincolo de privirea extenuată şi tânjind după o clipă de repaos, strălucirea ei te contraria şi îţi dădea o stare de linişte ciudată. Cum putea rezista în interiorul unui norod atât de gălăgios, nerăbdător…atât de…uman? Nu îi puteam înţelege pacea angelică, ruptă din ireal, liniştea născută misterios din încrucişarea disperării şi nerăbdării umane.

MAI MULT